Poezii despre Dragoste:

Dintre toate-n lumea asta
Ce ni-s date să le-avem
Prea puţine noi vom lua
Şi-acelea cu greu putem.

- Mi-ar fi plăcut să te dezbrac de toamne,
Să las numai culoarea să zâmbească
Pe sânii tăi, apoi să mă condamne
Cireșii albi când își ascund sub mască

Au ajuns să strige toţi
Dragi bunici,iubiţi nepoţi
Pe-acei fii şi puri părinţi
Ce acum stau printre sfinţi

Am ascultat cum bate vântul
La poarta nopţilor deschise,
Şi-am lipit luna cu pământul
Unindu-le în albe vise.

ţi-am recunoscut paşii
naufragiaţi pe plajele arse ale clipei
în insula aceasta de la capătul timpului

Îngerii să-ţi calce pragul
Cu miros de floare fină,
Trupul să ţi-l încălzească
În noaptea cu lună plină.

- Cine-a curbat planeta asta verde
De nu mai știi ce anotimp e-afară?
Când trebuia să fie primăvară,
Magnolia din geam să mă dezmierde,

Clipe

Pe trepte vechi de lemn,
Doar soarele coboară!

Ploaia albă,imaginară,
Cu stropi mici,
Îmi inundă sufletul
Când tu nu eşti aici.

Adevãrata dragoste
ȋncepe atunci când
privirea
devine definiția cuvintelor,