Restanță

Autor:Ioan Grigoraș & Liliana Trif


Adăugat de: nutzu

miercuri, 26 aprilie 2017

- Mi-ar fi plăcut să te dezbrac de toamne,
Să las numai culoarea să zâmbească
Pe sânii tăi, apoi să mă condamne
Cireșii albi când își ascund sub mască

Roșeața din obraji, nu vor să știe
Că dragostea de mai pe lună plină
Întrece-n farmec orice nebunie
Și-o tatuăm profund cu slov-aldină,

Că nu ne pasă de-i potop pe lume
Nici dacă ninge fără de speranță,
Iar primăvara nu vrea să ne-ndrume
Uitând c-avem din iarnă o restanță.

- Culorile se-amestecă pe piele
Când florile viseaz-ascunse-n muguri
Un nud fragil trasat din acuarele
Şi-n palmele căuş atâţia struguri

Din bogăţia toamnelor trecute,
Mi-e dor să gust această agonie
Când îmi zdrobeai pe buze pergamute
Mai dulci ca mierea,-n care poezie

Ne vom retrage să-nvăţăm ce-nseamnă
Iubirea pusă-n versuri de romanţă?
Dar îţi promit, iubite, pân’ la toamnă
Vom depăşi râzând orice restanţă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.