Poezii despre Dragoste:

sărutul meu are gust lemnos
am trăit în pântecul pădurii mii de ani
braţele mi-au devenit ramuri
găzduiesc pe ele cuiburi de privighetori

- Noi doi am fost o treaptă spre niciunde
Cu poticniri de sensuri şi-ntrebări,
Lumina din potir ne poate-ascunde
În întuneric fără remuşcări.

PANĂ LA SFARȘITUL VIEȚII

Dacă-n lume te-ai afla,
Eu, și mîine te-aș caută,

- Te-aştept şi-acum la margini de cuvânt
Acolo unde înfloresc santalii,
În noaptea-n care cerul pe pământ
Coboară. Mâine-i ziua de Rusalii.

- Nu-mi mărgini cărările cu flori
De nu-ţi sunt de-ajuns aceste ore
Când printre gene vraja mi-o strecori
Şi clipele devin multicolore.

Copilărie
tărâm al poveștilor
zmeu al zmeilor

RĂMÂI MEREU COMOARA MEA

Amar mi-e sufletul şi pustiu,
Şi dac-aş reuşi cu tine să fiu

- De ziua ta, copilă răsfățată,
Pe umeri lasă-ți părul despletit,
Pe frunte să-ți anini o nestemată
Că ești minunea care-a răsărit

Azi sunt numai eu

Azi umbrele se zbat prin încăpere ...
Lumini firave ce se opresc în geam.

Ci unde-s nopțile de altădată
cu iubite răstignite-n puf
cu tristețea Doamne ca o fată
și nu babă plină de năduf