Poezii despre Dragoste:

Iubindu-te pe tine prima oară
Azi am rămas un suflet pustiit!
Privirea peste ziduri îmi coboară
Iar lumea-mi pare un templu neclintit

Opreste-te!
Nu pot purta atat de multe sentimente
In trupul meu firav si vesnic muritor,
Căci timpul imi va starni-ndelungi regrete

- Mă vând pe-o bucurie oarecare,
Când mă preling pe buza ta de sus
Şi-apoi cobor aşa, dintr-o întâmplare,
Pe cea de jos ca un refren compus

Trăiesc în clipele de durere
O sfâșiere a sufletului meu,
Descompus în mii de bucățele
Ce se reunesc în urma sărutului tău.

Din rouă se nasc fluturi
Din muguri albe flori
Ca fluturii prin muguri
Să ducă roua-n flori.

Azi marul mi-a nins,in inima,petale
Si cu parfumul dulce au sarutat vazduhul,
Mi-e dulce si amar,iar gandurile tale
S-au departat de mine,asa cum vantul

Firavă mi-e a inimii zvâcnire
și Soarele se pierde printre nori,
iar noaptea se coboară în simțire
ca să repare pulsul de erori.

- Ţi-oi fi cândva o dragă amintire,
O linie trasă pe destin,
Nici numele nu mi-l vei şti, iubire,
Din mult ne va rămâne prea puţin.

Mă doare frunza de mesteacăn
Ce plânge lacrimi peste gard,
Îmi fac din amintire leagăn
Și ochii mari sub frunte, ard.

De-ar şti vântul c-o să mor
Ar veni noaptea uşor
Şi mi-ar da a lui putere
Să mă scape de durere.