Poezii despre Dragoste:

Împletesc mâini de grâu
Sămânţa încolţeşte în rouă,
Iarba creşte în ritm de ploaie,
Petale strânse-n floarea nouă.

Azi mi-a fost dor,ata de dor
Incat inima mea a pornit in galop
Cu miile de ganduri
Iar vantul a-ntetit mai mult

Rătăcim prin viaţă ca-ntr-o deasă junglă,
Animale rupte dintr-un chip de om,
Frunze-nvineţite în pământul ţeapăn,
Rădăcini ce scurmă scoarţa unui pom.

Lasa-ma sa plang in lacrimi de ploaie
Si sa suspin prin crengi ce se-ndoaie,
Si sa ma zbucium cu petale ce saruta pamantul,
Lasa-ma sa oftez odata cu vantul!

M-am născut din pământ
Şi-apoi luat de vânt
Dus cu dor în lume
Cu chip şi cu nume

Dacă aş fi o rază,
Te-aş înveli cu mine,
Să ai căldură-n suflet
Şi mângâieri divine.

Luntre,luntre flori mărunte
Două pleoape prinse-n ape
Şi-atât dor cât un izvor
Vor s-alinte prin cuvinte

Ți-am scris pe frunze-a mea iubire
Să știe codrul că mi-e greu
Când vântul va sufla prin ele
Și-o lua cu el amorul meu.

te-am scos azi
de la plățile lumii
mamă
hainele ți le-am scos din șifonier

Lângă iaz pe piatra morii
Stă-ntinsă parcă la soare
Să-şi usuce al său chin
O stea în formă de floare.