I.
Era toată un zâmbet și împărțea
cu mine atâtea râsete spumoase,
încât m-am făcut tot numai de râs;
Ea m-a șters cu privirea, mi-a spus
că îmi stă alături și a închis ușa.
II.
Rămas singur, îmi scobesc sufletul
cu același deget cu care butonez
telecomanda și trăiesc șapte vieți
ca-n filme. Între timp, vântul stârnit
din camera de alături, a deschis ușa.
III.
Din părul ei negru s-a lăsat noaptea;
Dragostea avea gust de carne fierbinte
sfârâind topită pe marginea patului.
Somnul ne-a surprins obosiți unul de altul;
Eu încă dormeam, când a scârțâit ușa...
vezi mai multe poezii de: Daniel Adam
Detalii poezie:
Distribuie pe: