Două stele

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

marți, 22 septembrie 2020

Sânii tăi sunt două mere
Când te las ușor pe spate-
Sfârcurile să-ți adun
Între buzele-mi flămânde,
Să le fac pe rând căpșun...
Apoi cu patimă mă-ndrept
Către văile-ți profunde,
Către izvorul cu miere,
Respirând adânc în piept...

Sânii tăi sunt două pere
Când deasupra-mi te apleci
Și săruturi drăgăstoase
Îmi așterni pe-ntregul trup,
Plete-ți blonde, mătăsoase,
Mă-nfioară într-o clipă
Dintr-o clipă să mă rup
Înălțându-mă spre sfere
Precum fumul dintr-o pipă...

Sânii tăi dispar sub mine
Strânși în dulcea contopire
Buzele ni se frământă
Cu amestec de-ntuneric...
Umbre care nu cuvântă
Pe perdele ne îngână,
Trasformându-ne atmosferic
Când adânc rămân în tine:
Două stele care cântă?

Emilian Oniciuc-22.09.2020


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXLX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.