Dincolo de noi sunt galaxii albastre,
dincolo de noi sunt alte vieţi,
poate tot noi suntem, tot visele noastre,
sau tot ca noi, în cosmos, niște bieţi.
Vise vin la ceasul strâmb,
mort şi el.
Pomii ninşi, crengile-n vânt,
stau inel.
Frigul strigă lângă sobă,
vrea dezmăţ.
Câinele din fundul curţii,
latră băţ.
Gerul scapă peste case,
fulgi scântei.
Ies aromele din cană,
flori de tei.
Dincolo de noi sunt galaxii albastre,
atâtea stele cântă simfonii ciudate,
poate tot noi suntem, cu visele noastre
ca niște dorințe, în noapte suspendate.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: