Aș vrea să mă trezesc din îmbrățișarea gheții
Și să arunc speranțele deșarte sub chipiu;
Chipul tău mi-e fantoma dimineții,
Iar glasul tău îmi cutreieră sufletul pustiu.
Cum poți să îmi fi dulce amintire
Dar și dor nemărginit?
Mereu m-am lăsat purtată de valurile vieții,
Crezând ca obțin fericirea mulțumindu-i pe alții,
Însă tu m-ai învățat că există mai mult de atât:
M-ai învățat că există iubire
Deși poate că atunci nu am știut.
Mai știi când îmi spuneai că iubirea nu rămâne?
Și eu normal că te-am contrazis:
Aveai dreptate și nu prea.
Pentru mine a rămas mai mult de atât,
Pentru mine a rămas dor
Ascuns în taina picurilor
Izvorâți din oglinda sufletului;
Ascuns în vise în care suntem noi
Îmbrățișați în pădurea fără trifoi;
Ascuns în umbra buzelor pecetluite
Departe de cele neînsemnate.
Nu pot și nu vreau să te uit
Îmi doresc doar tămăduire,
Iar pentru tine fericire.
vezi mai multe poezii de: Kitty
Detalii poezie:
Distribuie pe: