Of… ce vreme fumurie
Toamnă dragă-mi aduci mie.
Când mă uit în depărtare
Nu se vede nicio floare,
Nu se vede niciun fulg,
Deci, de ce m-orbești adânc?
Măcar neaua de-ar cădea,
Sosit-ar n*ibii iarna mea,
Că nu mai am nici alinare
Cu vreamea-nfricoșătoare.
Aceasta poezie a fost scria intr-o pauza pentru colega mea Giulia care uraste ceata si abia asteapta iarna. pupici
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Comentariul binevoitor al criticului literar apărut inopinat pe site mi-a atras atenția și am dat fuga să mă delectez cu esența de geniu. Pot să spun doar că sămânța de geniu mai are destul de parcurs până la procesul de germinare. Iar poeziile nu se scriu în pauze, nici într-un minut, zece, pe telefon, că de-aia:
„a fost scria intr-o pauza”
„Cu vreamea”...
Critica de astăzi nu mai ține cont de greșeli de tastare?
Adina Speranta luni, 08 decembrie 2025
In calitate de critic literar pot spune ca aceasta poezie are o esenta de geniu. Te rog sa mai scrii dorumirau!!
anamariacriticliterar vineri, 21 noiembrie 2025
vezi mai multe poezii de: dorumirau
Detalii poezie:
Distribuie pe: