Dor de copilǎrie

joi, 20 aprilie 2023

Când, nǎpǎdit de dor ṣi obosit de viaṭǎ,
Un strop desprins din suflet ȋmi tremurǎ pe faṭǎ,
Cerșesc la cer cu ochii o pată de luminǎ
Să fac din noaptea neagră o curgere senină.

Eu chem atunci trecutul, aducerile-aminte,
Cu traiul fǎrǎ grijǎ, cu zile fericite
Ce-au dat atâta farmec copilǎriei mele,
Sǎ-mi dea-napoi o clipǎ din vremurile-acele.

Comoara mea de vise, iubita mea comoarǎ,
Imagini dragi ṣi sfinte pe rând mǎ ȋmpresoarǎ,
Un film cu dulci vedenii se deapǎnǎ în minte,
Icoane de luminǎ sub fruntea mea fierbinte.

Revǎd ȋn visu-mi satul, câmpia minunatǎ
Ṣi iarba crudǎ-n care am alergat odatǎ,
În praful de pe uliṭi mǎ vǎd pǎṣind agale,
Mǎ vǎd sub umbra blândǎ a pomilor din vale.

Și larma creṣte-n juru-mi, tovarǎṣii de joacǎ
Se prind ȋn rǎmǎṣaguri, încep sǎ se ȋntreacǎ,
Mǎ-mbie ṣi pe mine, întreaga zi de varǎ
Pe nesimṭite trece ṣi-ncet se face searǎ.

Atunci, mǎ strigǎ mama, mǎ cheamǎ la odihnǎ,
La noi ȋn casǎ-i bine, e liniṣte ṣi tihnǎ,
Miroase-a pâine coaptǎ ṣi-a flori de busuioc,
Ce blând e glasul mamei ṣi, Doamne, cât noroc!

Din câṭi copii pe lume, nici unul nu-i ca mine,
La somnul meu vegheazǎ alai de zâne bune,
Le scoate glasul mamei din cǎrṭi cu scoarța veche,
Ca mine nu e nimeni, eu sunt fǎrǎ pereche!

Dar se terminǎ visul ṣi-n loc apare teama,
Dispare câmpul, satul ṣi n-o mai vǎd pe mama,
Mǎ simt atât de singur, pereṭii sunt strǎini,
Copilǎrie dragǎ te-ai stins dintre lumini.

Prin ochii tǎi, odatǎ, ṣi cer ṣi Dumnezeu
Erau atât de-aproape, la fel ca-n visul meu,
Acum, scăldat în lacrimi ṣi sufletul umil,
Mi-e dor de tine mamǎ ṣi-aṣ vrea sǎ fiu copil!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.