Doina - Tudor Arghezi

Îi țes țării, pe gherghef,
Fire-n jur, ca de sidef,
Să ne sugă, ca pe muște,
Când se țin să nu ne-mpuște.
Toți păianjenii domnești
Stau la pândă-n București
Și apucă, pe furiș,
Oamenii-n păinjeniș.
Făcuți ghem, pe dedesubt,
Și-i păstrează pentru supt;
Iar păianjenul cel mare
Stă în mijloc, ca-ntr-un soare
De mătase.
Coase firul și-l descoase
Și-l așează, să se joace,
Mai încolo, mai încoace;
îl înnoadă, îl deznoadă,
împletit tot pe-altă pradă,
Ca să prindă, ca năvodul,
înlăuntru tot norodul.
Poate nici nu te-ai gândit
Că un băț doar, de chibrit,
Ar da foc într-o clipită
La mătasea împletită.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.