Doina din frunză - Tudor Arghezi

La Mitropolie-n față
Parcă-i slujba, parcă-i piața.
Droaia de cu dimineață,
Ca la urs, ca la paiața,
Ca la târg și iarmaroc,
S-a-mbulzit, și nu e loc
Să arunci de sus un ac.
Târgoveții totuși tac,
Și-ntr-atâta omenet
Scapă șoaptele încet,
Numai șoapte,
Parc-ar fi un miez de noapte,
Pe mutește, ca de frică.
Spaima mută că se strică.
E o mare
Adunare.
Deputați și senatori
S-au trezit la cântători.
Carnea tremură pe ei
Ca frecată de ardei.
Ochii nu și-i mai închid.
De opt nopți n-au mai dormit.
N-ațipesc nițel măcar,
Că se-neacă și uesar.
Câte un fior de gheață
Le furnică pielea creață
înlrebându-se-alandala
Cum s-o fi ivit răscoala
Și de ce și pentru ce.
Dar mai bine-i a lace
Și-aîngenunchie pe brânci
Că păcatele-s adânci.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.