Doamne, fii olarul meu în viață!
Ia TU din tină lutul și-mi creează,
Din chipul și asemănarea ta să fie,
Cu lutul ars, nu cum vreau eu ci ție,
Să-ți placă chipul meu când voi fii vie.
Și trupului meu, dacă o să-ți placă,
Dă-i timp, să semene rod bun în viață.
Dar inimii, închide-i bine poarta,
Să nu pătrundă vorba rea sau cearta.
Să poți pătrunde numai tu în ea.
Ascunde-mi, Doamne, bine, inima !
Și prinde-o în zăbrele ca vreodată,
Să nu pătrundă-n ea picior de vrajbă.
Fă-mi drumul drept, aprinde-mi seara luna,
Ajută-mă să nu cunosc minciuna,
Și cu piciorul când învârți de roată,
Presară-n lut iubirea pentru viață.
Frământă, Doamne bine, bucata de țărână,
Să ies din mâna ta caldă și bună.
Și dacă nu-ți va place ce-o să iasă,
Remodelează-mi Doamne, altă față,
Din dalta TA măiastră, până -n mine
Va bate inima în ritm cu tine!
Caprimulgul (un fel de rândunică de noapte) îşi construieşte cuibul pe pământ. Având culoarea maro-deschis, se confundă uşor cu o ramură de copac căzută pe jos. Acest camuflaj perfect are, din păcate, şi dezavantaje: poate fi călcat din greşeală.
vezi mai multe poezii de: ileana
Detalii poezie:
Distribuie pe: