Poezii despre Diverse:
- Sonettina XXVII (cuvinte nestrunite ...)
Furtuna ta de gânduri, mi-a zdrenţuit veşmântul
Ce-l poartă rătăcirea-n deşerturi nemiloase,
Simt frigul cum se scrie în suflet şi pe oase,
O oază de tăcere îmi este azi mormântul.
« Ovidiu Oana-pârâu » - A fi
A fi
...
Nu, nu-s bătrân, sunt doar imun
La tinerețe și frumusețe.
« Nicu Hăloiu » - Lucruri mari
Mare lucru e sã ştii
Sã îţi vezi de-a ta lucrare
Şi în dreptul ei sã pui
Semnele de întrebare.
« Cristi Dobrei » - Sonettina XXVI (efigie posacă ...)
Mi-ai încrustat în suflet efigia posacă
A-nsingurării, smulsă din neştiute schituri,
Iubirea-i doar himeră în nerostite mituri,
Iar voaluri de-ntristare, fac inima să tacă.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Sonettina XXV (sfârşitul poleit ...)
Orbit de fericire, n-am mai privit amurgul,
Iar noaptea înstelată privit-am ca poet.
Mă străduiam, cuvântul, să-l cos într-un sonet,
Şi nu lăsam realul să-mi cenzureze sârgul.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Odă femeii
Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.
« Octavian Cocoş » - Pretenţiile minciunii
Auzi ce vrea nãtânga de minciunã:
Ca adevãrul sã i se supunã!
Sã strige însuşi el, la lumea toatã,
Cã vorba ei, e vorbã-adevãratã!
« Cristi Dobrei » - Sonattina XXIV (ultima scrisoare ...)
Aş vrea să fie asta o ultimă scrisoare,
E doar o coală albă sub palma tremurândă.
Şi inima, şi gândul, aşteaptă ca-ntr-o pândă
Puterea de-a descrie, cărarea spre uitare.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Relativităţi necontestate
Unii se nasc iar alţii mor,
Unii nu cred, alţii cred tot,
Unii nu pot, alţii nu vor,
Unii nu ştiu, alţii nu pot.
« Cristi Dobrei » - Sonettina XXIII (sporeşti răcoarea frunţii ...)
Sporeşti răcoarea frunţii, când mâna o dezmiardă,
Simt catifeaua lunii şi-n ochi primesc lumină
De stele. Iar urechea, din vocea ta divină
Lin soarbe pacea serii, odihna să mi-o piardă.
« Ovidiu Oana-pârâu »

