Poezii despre Diverse:

Și eu tot astfel sunt, ca dimineața,
Când din văzduh lumina te-mpresoară.
Văpăile, când ard întâia oară
Topesc nepotrivirile și gheața.

E vânt, pe alocuri...
Glasul focului, codri adânci
și fuga spre lumina
ce dăinuie

Sunt singur cu plânsul platonic al lumii
sfâșietor de tăcut
aud tămâia durerii oamenilor
(care miroase a lut)

Eu în care secundă să m-ascund
pentru că ascunzătorile timpului sunt pline
până la refuz

Primul pas am să-l fac eu
din tine înspre mine
din inima ta am s-o iau drept înainte
am să-nconjor universul de nenumărate ori

Oprește, mamă, orologiul acesta
născocit de un nebun.
Auzi ticăitul?
Din când în când, o femeie naște,

Serghei Esenin spunea că barba încâlcită a pădurii
primește zăpada ca pe o foarfecă
ca pe un brici care te împrospătează
balada celor douăzeci și șase este de fapt cântec de lebădă

În flori de tei mi-am îngropat mirosul
L-am dus la rădăcină ca pe-un drog
I-am pus ca pază sufletul, fricosul
Și acatist de șoapte, drept zălog.

Cu siguranță, drumul meu se va sfârși odată
Și voi pleca spre un tărâm cu ușa încuiată.
Vor adormi, pentru un timp, chiar gândurile mele,
Însă în zori de învieri, mă voi porni spre stele.

Când din liniștea înserării se ridică zvon de cer,
Simt, cu întreaga mea ființă, dor de ducă și mister.
Mă îmbrac cu flori de nuferi și plutesc ușor prin nori,
Ca un vânticel ce așteaptă să sosească noii zori.