Taina primăverii

vineri, 29 mai 2026

Când din liniștea înserării se ridică zvon de cer,
Simt, cu întreaga mea ființă, dor de ducă și mister.
Mă îmbrac cu flori de nuferi și plutesc ușor prin nori,
Ca un vânticel ce așteaptă să sosească noii zori.

Mi-a crescut iarăși aripă dintr-o floare de bujor,
Din surâsul primăverii, cu iubire și cu dor.
Are în brațe coșuri pline și arome fel de fel,
O priveliște de pace, minunatul său penel.

Dezmierdând ușor pământul, îl ridică din abis
Și-l pictează gingaș, tainic, in culori de paradis.
Verde împrăștiat pe dealuri, peste vale, curcubeu.
Taina ei n-o știe nimeni, doar din Ceruri, Dumnezeu!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.