Poezii despre Diverse:

Foșnesc adânc pădurile de brazi
și munții gem sub apăsarea ceții.
E totul tern, o lume fără cer,
o lume tristă, fără râul vieții.

Ca o Insulă Albă, pierdută printre cețuri,
e acest ochi care veghează.
În adânc de memorie, celălalt ochi,
cu mult mai vast,

Povești adunate din gânduri
Tăinuite vag de multe vieți,
Cad pe frunze ruginii-n rânduri
Modelate-n palme de poeți.

Și cineva a strigat: ”Dar eu sunt zeu,
și zeii nu mor niciodată”.
Și mulțimea s-a uitat la el – ca la un nebun.
Eu n-am râs, n-am plâns.

Frunză cade.
Timpul clipoceste.
Pietrele râd.

Homosapienșii
...
Îmbășinați de mercenari aplaudaci
Și de bufonii laudelor goale,

Ptiu, ptiu, ptiu!!!
...
Voi n-ați auzit cațaonii
Cum își răsucesc cuvântul

Dezmiardă cerul albe avioane,
Îi ondulează bucle depărtării
Ca trombe ale-naltelor cicloane,
De la-început, pân-la sfârșitul zării.

Motto: Când înjuri cu convingerea că merită să fii auzit, e semn că ai renunțat la diplomație, nu și la dramă

Nu-l cunoșteam.
L-am văzut într-o după-amiază de septembrie,

Când dorul mă ia,
se înmoaie aerul —
și totul miroase a ploaie nespusă.
Îmi curg mâinile din umeri