Poezii despre Diverse:

Cuvintele nu răzbună pe nimeni. Nici măcar pe genii.
Pot bucura, pot trăda, pot minți,
pot lăsa descoperite mai multe euri și sensuri,
dar nu răzbună pe nimeni.

În colțul serii tremură-o privire,
Și o romanță lunecă pe strune,
Un chicot se aude ca o tânguire,
Și-n ochii tăi dorința ne supune

Totul capătă sens și echilibru
în rotirea sistematică a cerului,
numai tu, Silenus, nu pricepi
mersul spre echinocțiu.

Se-nalță fumul peste seară
Din jar arzând ies iar scântei,
Și râsete-n văzduh coboară
Din gașca lor de tinerei.

Nu era nici zori, nici seară, doar un ceas ca o tăcere
Și, în codrul nins cu frunze, sta pe iarbă păstorița
Cea de lume-nstrăinată, împietrită de durere,
Cu rafale de furtună strânse-n suflet - Tudorița.

Stropi cad pe-asfalt, răsună-n ritm,
Se joacă haosul-n sublim.
Sunt râsete-n potopul gri,
Și cerul plânge-n tonuri vii.

Prin frunze grele foșnetul mă cheamă,
Se aprinde-n piept nesățioasă foame.
De dragoste, de vânt ce-adie-n teamă,
De încăpățânarea vieții ce n-adoarme.

Un zâmbet cald se risipește,
În taină sufletul iubește,
Din aburi reci răsare dor,
Șoptind un vis nemuritor.

O clipă de visare

Mă ascund printre poeme, tainice. cu stropi de har,
Ca o pasăre- nvelită in penaj de chihlimbar.

Frigul străpunge tăios săptămâna,
Ploaia cu luciu de păcură, luna,
Ne închidem în gânduri zgribulite,
În nopțile umede, nedormite.