Poezii despre Diverse:

Ești mai sărac cu duhul
Sau ești un om deștept,
Ai inima de gheață
Sau simți o torță-n piept,

In mine cântă versul cu tril de ciocârlie,
Cu unduiri de frunze, cu mustul curs din vie.
Mi- e trupul mărul rumen din care gustă vântul
Ce primenește pleoapa și mângâie pământul.

Văd oameni o droaie,
Toți stau în convoaie,
Prea multe tărăboaie,
Nimeni nu face o laie.

Când inima vorbește-n șoapte line,
Și dorul scrie-n aer poezie,
Se naște-un vers din clipele divine,
Crescut din vis, speranță și magie.

De ce m-aș înclina pentru mărire,
pentru un jilț ce scârțîe tăcut
în care eu, bolnav de izgonire,
să îmi găsesc în perini așternut?

Sub cerul clar cu munții ca decor,
Pornim zâmbind cu dorul călător.
În suflet ducem poezie vie,
Și lumea pare-o nouă galaxie.

Pe fugă scriu, dar tot cu poezie,
Cu versuri vii, născute din magie.
Năvalnic vin cu râsul creativ,
Cuvântul curge lin, definitiv.

Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Căci îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.

E noapte-n brazi, în gândurile mele
Și-n ochii cei hipnotizați ai lumii.
Giganții nori aleargă ca nebunii,
Iar cerul și-a pictat pistrui cu stele.

Pași umezi pe efemerul manuscris al nisipului
par o scriere veche.
Îmi amintesc de vorbele și mai vechi ale
Gânditorului: "Mă vei cunoaște și fără ajutorul meu".