Poezii despre Diverse:


  • Dor de Primăvară

    A bătut, azi, toamna....pe-nserat....la fereastra gândurilor mele
    Și mi-a pus pe pleoape și pe vis, un noian de-frunze și de stele.
    Le adun, ușor, in pumnii calzi și cu ele scriu o poezie,
    Versuri despre zori de primăveri, despre cer, lumină, armonie.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Ce-ar fi?

    Ce-ar fi, de-n toamna asta, ne-am preschimba în păsări
    ?Și am pleca departe, spre răsărit de zori;
    Cu aripi de mătasă să despicăm tot cerul,
    Și nicăieri în lume să nu mai fie nori.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Dude

    Printre frunze mari și ude
    Stau ascunse zeci de dude
    Roșii, negre și zemoase,
    Ah, cât par de delicioase!


    « Octavian Cocoş »
  • Eu înfloresc și dacă-i toamnă

    Eu înfloresc și dacă-i Toamnă

    Eu am să înfloresc
    Și dacă-i Toamnă.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Desen

    Desen

    În fiecare vers adun magia unei clipe,
    Sărutul diminețile ce dau să se-nfiripe;


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Sărutul muzei

    Mi-e prea pustiu în suflet.. și prea multă minciună,
    Bat vânturile toamnei și norii grei s-adună.
    Aud în mine frigul, o umbră ce tot crește,
    Mă bântuie neliniști.. și ceara-mi se topește.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Binețe

    Binețe!

    Priveam îndurerată cum floarea cea frumoasă,
    Din frageda-i tulpină cădea sub recea coasă;


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Zvon de primăvară

    Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
    Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... Aproape,
    Mă- nvăluie în stoluri. Vin fluturi și petale
    Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor și cale.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Descătușare

    La capăt de drum m- așteaptă- o fântână,
    Cu ciutura ruptă, pustie, bătrână;
    M- aplec însetată pe ghizdul fântânii
    Și- n luciuri de apă văd zâmbetul lunii.


    « Florina Emilia Pîncotan  »
  • Epigramă

    Barosul o lovea fierbinte,
    Cu ritm, într-o rutină veche,
    Dar nicovala fără minte
    Visa că-s suflete pereche.


    « Manuela Munteanu »