Poezii despre Diverse:

Descuiat-a vântul ușa către basme
Și-a legat în lanțuri adevărul sacru.
N-a ales războinici în ăst simulacru
De atacuri crunte-n bietele fantasme.

Un vis ne e viața, o firavă suflare,
Bătaie de aripă, înmiresmată floare.
Ne pierdem printre umbre, iar ploaia ne alintă,
Simțim cu primăvara un zborul ce ne încântă.

La umbra veșnicei dileme,
dacă e viciu sau virtute,
stă, ghemuită-n gât, tăcerea,
ca un liman al rațiunii,

Mă cuprinde-un dor de ducă...duce-m-aș dar nu știu unde
Să mă rup de falsitate și orgoliile meschine.
Duce-m-aș unde speranța de durere nu se-ascunde
Ci mă mângâie timidă să mă regăsesc pe mine!

Noaptea vine pe furiș, ca un hoț ce fură clipa,
Răsfirând prin lume fum, despletindu-și, larg, aripa.
Cu zăbranicu-i cernit mă acoperă pe frunte,
Împletește funii lungi din cosițele -mi cărunte.

Cartea ta, Poetul nostru!

Filă cu filă, deschide-te, carte
Lăsând raza divină să iasă,

Sub teiul tău, în primăvară,
când zorii-ncep să își răsfire
cu o astrală sârguință
tot spectrul de lumini solare,

Freamătă în mine zorii, răsăritul viu, cuminte,
Stropii grei de rouă fină, o mulțime de cuvinte.
Într-un toc îmi pun sineală și-n poem îmi curge versul,
Muguri noi iviți pe ramuri, să-nverzească universul.

Cuvintele mi s-au născut la malul
Lipit, prin Eufrat, de Babilon
Și au durat cetate peste ton,
Cu piatra care scapără realul.

Hai să fugim pe pajiști de argilă
Cu-nflorituri de vânt nepământene,
Încondeiate-n spice cucutene
Pe plămădeala unui blid - fragilă!