Troiță și icoană

miercuri, 25 martie 2026

TROIȚĂ ȘI ICOANĂ


-Noaptea m-apasă,
dor mi-e de zare,

sarea din lacrimi,
de ocnă pare,

pune-mi, Manole,
în iriși pune-mi
un licăr de soare!


Aminte adu-mi
de-a inimii strună,

pune-mi, Manole,
și-un licăr de Lună!


-Lacrima noastră,
Ană,
cerneală este.

E-albastrul ce curge
într-o poveste…

Fără de tine,
ce am zidit
s-a dărâmat.

--Cu mine, Manole,
zidul rămas-a,
eu m-am surpat!

-- Sfințit-ai locul
mândră domniță,

în inima-mi caldă,
în zidu-ți rece,
acum ești troiță…

--Vremea trecut-a,
aflat-am, Manole,
norocu-ți s-a stins !

Domul gătat-ai,
vodă cel rău
în hău te-a „împins”!

-Lăsat fără scară,
prin neguri și nor,
cu aripi de lemn
cercat-am să zbor…

Clopote-aud,
Cerul m-alină
cu-a lui povață:

,Sunt și căderi
care înalță”.

Duios, șindrila-mi
șoptește, Ană :

„Nu-s aripă frântă,
sunt lemn de icoană !”

Se bucură vodă,
valahii nu cred
că i-am părăsit,

mă cată-n
legendă,
mă caută-n mit …

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.