Poezii despre Diverse:

Nu-i vinovat acela care înfruntă cerul,
Dorind să afle drumul spre sufletul curat,
Sau dacă-i este spaima adâncă, temnicerul
Credinţei că mai are, povară de purtat.

Păşim prin universuri purtând acelaşi nume,
De pulbere stelară cernută în abis
Ca un răsfăţ de stele, pe fruntea nopţii scris,
Îngemănaţi într-unul, grăbind spre altă lume.

Stele
...
Priveam într-o noapte cerul. Puzderie de stele
Ce străluceau clipind mărunt și des.

Omul timpurilor noastre
Loc îşi face, dând din coate.
Are-avânt de mãri albastre
Graiul pãsãrii mãiastre

Amurg se ţese-n mine sub apăsarea vieţii,
Când glasu-ţi se ascunde în tainele tăcerii,
Aş plânge glas de clopot, aşa cum fac năierii
De-s rătăciţi pe mare, zdrobind robia ceţii.

《Un glas zice: "Strigă!" - Și eu am răspuns: "Ce să strig?" - "Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp!"》 (Isaia 40:6)...

Cu mâinile pe piept încrucişate,
Sãtul de oameni, trudã şi obidã,

Înveşmântat cu tine, mă simt atotputernic,
O stâncă mângâiată de verde catifea.
Pe care se răsfiră, rubin cosiţa ta,
Iar psalmul sărutării, mă-nvăluie cucernic.

Când te-am ales pe tine, am frânt nimicnicia
Singurătăţii care, mă-mpovăra pe drumul
Spre toamna vieţii mele, sub neguri cu duiumul,
Ţesute să îi strice luminii armonia.

Șoaptele conștiinței
...
Ai fost odată ticălos
Și ai trăit primejdios,

Te-ai întrebat cât doare această rătăcire
Pe care numai neguri deplin o decorează ?
Deşi răsare luna, nu intră nici o rază
În temniţa tăcerii, s-aducă fericire.