Poezii despre Diverse:
- Sonettina XLIV (sărută-mă cu soare ...)
Sărută-mă cu soare pe pielea-nfierbântată
alungă constelaţii născute de sudori
Şi îmbrăcând cu cerul făptura adorată,
redeseneaz-o înger şi-ascunde-o între nori.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Poate
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
« Octavian Cocoş » - Sonettina XLIII (rugă ...)
Acestui prea trist Undrea, zburătăcit de-o toană
Ce-a desfrunzit iubirea, -n colind fierbinte-i cer
Să-mi nască iar nădejdea-n lumini de Leru-i Ler,
Şi să te zămislească, în inimă, icoană.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Poartă mască
Dacă ești hain la suflet
Și ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască și-ai scăpat.
« Octavian Cocoş » - Sonettina XLII (urma pe trifoi ...)
Trifoiul se preschimbă într-un culcuş vorace.
Nu-i frânt, doar se închină atingerii divine
A tuşelor din trupu-ţi lungit între lumine
Semn al robirii, astrul, în bronz să îl îmbrace.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Sonettina XLI (când dragostea vorbeşte ...)
Când dragostea vorbeşte şi stelele ascultă
Poveşti demult uitate cu feţi-frumoşi şi zâne
În care noi renaştem şi sufletul exultă,
Redesenează raiuri pe fostele ţărâne.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Sonettina XL (nu-i vinovată mâna ...)
Nu-i vinovată mâna că nu mai poate scrie,
Nici coala ce aşteaptă, de lacrimă pătată,
Un semn vestind iubirea, la fel ca altădată,
Şi-n urma lui cuvinte mustind a bucurie.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Piaţa Obor
Duminică de vară, pe cer nu-i niciun nor,
E mare forfoteală în piață la Obor.
Poți cumpăra de toate, legume, ouă, flori,
Mezeluri, brânză, pește, și suc cu îndulcitori.
« Octavian Cocoş » - Sonettina XXXIX (când te apleci pe braţul …)
Când te apleci pe braţul răpus de somn, pe pernă,
Copaci îţi cern sărutul din florile de lună.
Cuprinşi de nemişcare, ne trecem împreună
Prin frunze înverzite spre liniştea eternă.
« Ovidiu Oana-pârâu » - Sonettina XXXVIII (ce taină poartă oare? ...)
S-au răscolit frunzare de trecere de fluturi,
Culorile adie-n aripile de stele,
Se cern din negrul nopţii, în calde aşternuturi,
Învăluind poiene cu dans nebun de iele.
« Ovidiu Oana-pârâu »

