Dintr-o toamnă - Ion Vinea

Septembrie cu drumuri de-aramă în pădure, cu-ntârzieri de cornuri şi povârnişuri moi pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure de turme cu talangă şi botul în trifoi,
cu haitele de vânturi goneşte păsări ude şi-azi toarnă-n desfrunzire făclii cu floarea-n jos, iar resemnarea-şi rupe un chiot ce se-aude din via luminată cu pulbere de os.
Cu ochii-nchiși şi părul plăpând arzând în aer, prin ierburile roşii cu melci pe spin dormind, în gânduri cu tăişul celui din urmă vaier şi-n vine inelarea de presimţiri fugind,
mergi singură prin basmul metalic ce se-ncheagă pe unde-şi trase vara pulpana de azur, căci preajma mea te cere cu gleznele prin plagă şi-n creştetul simţirii te-nfigi ca plopul dur.

Ştiu: vine-n ţară iarna cu năluciri de sare,
cu poduri scrise-n sticlă când ape-ncremenesc.
Ştiu: lampa te sfinţeşte pe tâmplele amare.
Știu: sănii spulberate sună pe-un drum domnesc.
Ci-n şovăirea zilii, plecând, mantaua-ţi fluturi.
Ştii-n gândul meu de toamnă ce drept şi trist ai stat?
Chin îngeresc! la plaje zac ciuruit pe scuturi, pe când în largul dulce, un val s-a depărtat.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Ion Vinea