Sunt doar valuri, care bântuie neîncetat,
În locuri îndepărtate, parcă nemișcat.
În viața de om, valurile nu dorm,
Ci trec prin ocol și bat în sufletul gol.
Valurile pot fi dureri și regrete,
Clipe grele care trec ca nisipul prin degete.
Dar printre ele răsare o rază de speranță,
Ce mângâie sufletul și aprinde o nouă viață.
vezi mai multe poezii de: Andrei Guțu
Detalii poezie:
Distribuie pe: