pe patul de spital
îmi imaginam lumea de dincolo
plină cu carți și lumânări
parfumate.
îngeri citind poezii
oamenilor dintr-o sală imensă.
orbi, leproși, demonizați
săraci, bogați
toți ascultând în tăcere
iar eu în spatele cortinei.
oare dacă le voi citi o poezie
mă vor aplauda?
mă vor primi în rândul lor?
sau voi fi exilat pe pământ
în chip de porumbel?
vezi mai multe poezii de: Razvan Fugaciu
Detalii poezie:
Distribuie pe: