de șapte metri cât de cât pătrați
(cum rotunjimea unui cerc încolțit
de vibrații amare)
scrutez gânduri ploconindu-se
la imaginea blurată a luminii.
Dealuri cu salcâmi înmormântați
în tristețea zumzetului de albine cerești
îmi țin de urât...
De la ferestrele pustiului
vapori de presimțiri veninoase
mă îndeamnă să fiu călăuză
a principiului neutralității
în relațiile dintre gravitație și
erorile căderii parașutate de vid.
vezi mai multe poezii de: dinu
Detalii poezie:
Distribuie pe: