Dimineață - Dumitru Iacobescu

Din răsărit lumina se destramă
Pe cerul de-un albastru-nduioșat;
M-am deșteptat, - la ce m-am deșteptat
Când nici un glas al vieții nu mă cheamă?

Prin simfonia muzicii ce începe
Voi rătăci și astăzi inutil
Și voi purta, prin vraja lui april,
Tristețile-mi pustii ca niște stepe.

Prin năvile ce-n valuri de aromă
Transportă bogății din port în port,
Oh! sufletu-mi steril ca un avort
Iar va târî corabia-i fantomă.

Spre nici un orizont, spre nici un astru,
Ca ieri, și azi, și mâine va porni,
Mai negru, mai tăcut din zi în zi,
În așteptarea largului dezastru.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dumitru Iacobescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.