Dilemă rezolvată

luni, 30 octombrie 2023

Lâng-a nopții călimară stau încovoiat de gânduri
și mă-ntreb de are rostul tocul să-l arunc spre cer,
să-mi ridic a vieții scară prin înșiruiri de rânduri,
ca prin zbateri de cuvinte să-mi ridic nou acroter.

La ce bun această vrere când a lumii conștiință
nu mai vede în lumina și-al cunoașterii îndemn
acel bulgăr de jăratic ce mai ieri era dorință
și ni-l atârnam de suflet și de gând ca un totem?

Pot să-nclin a’ mele slove cu o caldă reverență
către ochi brăzdați de vise și de calpe împliniri
căci mărșăluim în beznă c-o draconică cadență
să atingem cea putere și-ale banului sclipiri?

Ar putea să se-ntindă pe a timpului alee,
Aripi să le fie visul înșirat de propriul vis
Și înșiruiri de rânduri să le-așeze pe culee
izvorâte din dorința de-ale smulge din abis?

Oh…, închipuiri de gânduri, sclav vă sunt în așteptare
și de nea mi-i conștiința că al tocului atac
prin cuvinte înșirate va zdrobi o închisoare
ridicată de-astă lume pân-la rangul de iatac.

Dar, de-oi prinde între rânduri adulatele miasme
din furnalul negrei clipe ce ne arde în prezent
Celor vii, bolnavi în moarte, le va fi drept cataplasme
cu care-și vor unge rana și-al sorții ligament.

Dar nu voi lăsa speranța ca sa crească-n grad cenușa
Și arunc a mea gândire, să sting focul din cuptor!
Tocul îmi va fi iar vultur, scrisul îmi va fi mănușa
ce va fi un ultim sprijin, de-oi fi frânt în al meu zbor!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.