- De unde ai venit la mine, tu dragoste atât de mare,
Nu ai simțit că nu mi-e bine, că sufletul atât mă doare?...
Da, știu că tu ești minunată și vreau să fii în viața mea
Însă făptura prea curată ce o iubesc, oare mă vrea?...
Și de mă vrea, a câta oară să îi mai spun că o iubesc,
Și că iubirea o să doară, dacă n-o am, și pătimesc?...
- Tu ai răbdare fii cuminte, căci toate au pe lume-un rost –
Îmi spuse dragostea-nainte de-a termina s-o iau la rost...
Ea te iubește în tăcere, tu nici nu știi cât te adoră,
Îi este teamă de iubire, fiindcă ea este-o auroră,
Dintre acelea boreale în mii de colorate franjuri,
Așteaptă dar semnele sale și nu îi provoca deranjuri...
- Da, ai dreptate cred, mărită, tu dragoste prea minunată,
O port în gând ca preaiubită, căci merită-a fi adorată –
În visul meu de noapte scurtă, eu am visat-o fericit,
Și-a regretat că nu-i mai mare, iar visul nu s-a împlinit...
- Nu fi copil, ești alb la tâmple, iar dragostea nu e un joc,
Fii blând și răbdător în toate și sigur vei avea noroc –
Iubirea ta e-mpărtășită, mi-a spus iubita ta azi-noapte,
Când îngâna cam adormită, numele tău în mii de șoapte...
Ea te dorește-n viața-i blândă, ca pe-o minune ce îi ești,
La dragoste-ți va da dobândă, ai grijă să nu o rănești!...
- Cum aș putea dragoste oarbă, să-i fac vreun rău mult-prea iubitei,
Când sufletul poate să-mi soarbă, din cupa dulce a ursitei?...
Un rău eu nu i-aș face dânsei - e blândă, caldă și isteață,
I-aș acorda doar girul șansei de-mi fi tovarășă în viață –
Iubirea mea nemăsurată, i-ar fi o binecuvântare,
Hai, dă-mi-o dragoste, odată, c-altfel mă usc stând în picioare!...
- Știu sufletu-ți în întregime, l-am cercetat și e curat,
Imploră tu Sfânta Treime, să îți dea har nemăsurat...
Fii iubitor întru dreptate și dragostea va izbândi –
Și sigur pe a ta iubită cu dragoste-o vei dobândi!...
- Îți mulțumesc tu, zeitate, a dragostei ocrotitoare –
Am sufletul cu plinătate și inima nu mă mai doare...
Aștept cu nerăbdare ceasul, când ea va fi numai a mea,
Și cu nesaț îi ascult glasul de nimfă, ce s-o întrupa
În mine, în eternitate, cu mult alean și bucurie
Vom fi un trup, spre plinătate, stârni-vom o alegorie
De sentimente minunate, ne vom simți ca-n Paradis,
Iar ție dragoste, se poate, să-ți dau obolul meu de vis?!...
Îți mulțumesc că vii la mine, când sunt prea trist și visător,
Tu dragoste, ce bine-ți vine atunci când vii în ajutor,
Îți dau obol cu bucurie, din sufletu-mi efervescent,
E tot ce poate să mai scrie, mult prea umilul meu talent!...
Jupiter este cel mai voluminos corp din sistemul nostru solar (in afara de Soare). Este un fel de stea cu o compozitie asemanatoare Soarelui radiind mai multa energie decat primeste. Daca ar fi avut masa de 10 ori mai mare ar fi putut atinge temperatura necesara pentru declansara reactiilor de fuziune din Soare. El are un acoperamant de nori puternic reflectant de aceea se vede destul de stralucitor de pe Pamant. Jupiter are 12 sateliti dintre care Io, Europa, Ganymede, Callisto sunt cei mai importanti.
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda
Detalii poezie:
Distribuie pe: