Destinul cu povești

marți, 25 octombrie 2022

Destinul cu povești
...
Mi-aduc aminte de Tanis, de lumea noastră de departe,
Lumea noastră minunată de care timpul ne desparte,
Unde printre nori pufoși zburam ținându-ne de mână
Și juram solemn pe stele că vom rămâne împreună!
...
Uneori mi-e dor de noi, de nopțile sub clar de lună,
De luna mare argintie, ce-atâtea are să ne spună,
De ceru-acela plin de stele pe drumul botezat cu lapte,
De vântul răcoros al nopții ce ne acoperea cu șoapte!
...
O, ce amintiri frumoase, avem cât alții într-o viață,
Cum simțim și nu greșim că destinul ne răsfață,
El este cel ce ne-a găsit și ne-a pus pe-același drum,
....
Drum pe care-l străbăteam în fiecare dimineață
Și care ne-mbia cuminte cu flori albe de salcâm,
Totul era ca o chemare pe care-o auzim și-acum!
...
Însă anii adunați sunt prea mulți și prea greoi,
Oasele noastre obosite ne roagă să stăm acasă,
Să scriem în Cartea vieții poveștile strânse cu noi,
Poveștile noastre inedite care de care mai frumoasă!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.