Destin

miercuri, 22 septembrie 2021

Destin

Cât aș vrea, frumoaso, să te dau uitării,
Însă niciodată nu voi izbuti
Când îmi ieși în cale din albastrul zării
Și dispari în roua zorilor de zi.

Retrăiesc în vise, când privesc la tine
Dulcea-mbrățișare dată sub ninsori,
Doar un parc și-alături două mari coline
Parcă-ncărunțite de atâția nori.

Și pe cer, deasupra, porumbeii care
În îmbrățișare ne dădeau ocol...
Te-am ținut în brate, ți-am adus o floare
Să astâmpăr setea sufletului gol.

Retrăiam povestea, poate, destinată,
Care mă îndeamnă iarăși să suspin.
Îmi e dor de clipa dulce de-altădată
Când te-aduce-n cale veșnicul destin.

22 septembrie 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: