Plec în poiana luminoasă
Din hudicioara plină-n frică
Unde mă taie orice casă
Cu văzul galben de pisică.
Ca să ascult cântări de granguri
Ce-n aur picură pe frunze
Departe de priviri din ganguri
Cu tălpile-n tăiș de buze.
Voi auzi floare cu floare,
Voi reciti filă ci filă
Și-n pași licăritori de Soare
Am să-nțeleg și plâns și milă.
Și hergheliile în tropot
De inorogi în libertate,
Și străveziul zvon de clopot
Suna-va ca-n antichitate.
Dansul de fluturi și de iele,
Zborul de aripi și de nouri
Sub miriadele de stele
Și peste pași cărunți de bouri.
Totul respiră prospețime,
În toate o-nflorire este
Că văd aievea cum un nime
Poate să vină în poveste.
Și nu mai vreau putori de luxuri
Înăbușite în parfumuri
Cu pustiirea de refluxuri,
Cu înecări în flux de fumuri.
Și case sumbre și bucșite
Cu ochi de-arsenic și guri strânse,
Cu sorțile nefericite
Ori că triumfă, sau că-s plânse.
Eu strâng Lumina ca albina
Și trăiesc Viața ca și vântul...
Și cine-ar vrea să-mi cate vina?
Și cine mi-ar urî cuvântul?
Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: