Despre starea omului de a fi - Nichita Stănescu

Ferice de arbori căci ei sunt ai lor înșiși
ferice de spurcăciunea albă de iepuri
ei sunt ai lor înșiși
ferice de frigul de zăpadă de frig
el e plânsul, al lui înșiși
al căldurii plâns e zăpada
În felice de noi
care ai nimănuia nu suntem
și nici ai nouă, nouă nu suntem
ci numai unul câte unul este unul câte unul
și niciodată doi
din pricina virginală a mirării.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.