Despre egalitate

duminică, 22 mai 2022

Egalitatea cu a ei coroană
se plimbă cu un aer de matroană
Și ne oferă-n dar la fiecare
doar utopii caduce în valoare.

Ne mai împarte reguli prăfuite
că suntem toți rubine șlefuite,
că toți lucim sub Soarele zelos
și că ne tragem din același os.

Dar vin și eu , acum, la ceas de seară,
și mă întreb, pentru a câta oară:
Ce semn să pun la trepte diferite
pe-acele scări de soartă hărăzite?

Din colb de ani m-arunc spre o schimbare,
Tu îmi arunci doar nouri pe cărare.
Și eu și tu… la aruncări stăm bine,
Suntem egali pornirilor sangvine!

Pornesc război să mai câștig o treaptă,
când tu te războiești numai în șoaptă
Suntem războinici… că așa ni-e soarta,
Egalității să-i deschidem soarta.

Mă mint frumos că mă așteaptă visul,
Iar tu mă minți că-n față-i Paradisul.
Suntem doi mincinoși, bolnavi de-o sama’
Egalitatea-n toate ne e mamă!

Dar cad într-un târziu, c-așa e firea,
Tu cazi de nervi că ți-ai pierdut menirea
Și neștiind suntem egali căderii
ce Nașterii i s-a ascuns vederii.

Așa e soarta, cruda mea Speranță:
să fim egali, trăind în consonanță
Când eu sunt jos, să urci spre alte visuri
să fim feriți de frigul din abisuri.

Când voi fi sus, de jos să scrii placarde
să nu devin o flacără ce arde
Să ne-ntâlnim într-o comuna haltă
Speranța și Trăirea…laolaltă!

Să fim bolnavi de o egalitate,
bolnavi sa fim de o absurditate:
Că vom simți Speranța în simțire
chiar de-om muri lipsiți de împlinire.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: