Desen de iarnă - Anghel Dumbrăveanu

De două zile ninge cu stele mari pe Olt.
Colinele visează suav sub cerga moale
Și parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvolt
Cum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.

Pădurile solemne privesc tăcut spre cer
Cu crengile-ncărcate de liniști și lumină;
Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pier
Când vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.

La cotul unde-arinii se dau uimiți în lături
Sub frunți să li se-aștearnă oglinzile mișcate,
Privirea mea deschide larg zarea de omături
Și-mi vii din amintire cu genele mirate.

Aud prin iarba arsă de ani încet cum treci
Și degetele tale lung părul mi-1 resfiră.
Cum peste noi coboară cristale moi și reci,
Eu mâna-mi trec prin astre ca pe-o albastră liră.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Anghel Dumbrăveanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.