Iubito,
dragostea mea pentru tine are ochii verzi,
este o fată palidă care traversează parcul
și dispare,
în fiecare dimineață,
după o îmbrățișare cu un copac de sticlă.
Dragostea mea pentru tine o pot striga pe nume,
este căldura care mi-a cuprins palma
când nu îndrăzneam să te privesc.
Priveam undeva, departe,
în susul și în josul cerului,
câutând un punct de sprijin,
decupând norii.
Dar te-am întrebat la ce te gândești
înainte de a afla cum te cheamă
sau de unde vii,
ori câte inimi are văzduhul.
Când totul a fost risipit,
sfărâmat sub greutatea secundelor,
copilul a reconstruit castelul de nisip,
cartiere întregi, casă cu casă,
apoi tot orașul.
Dragostea este un cerc adânc,
un ochi de apă în care,
dacă îți arunci privirea,
vezi chipul celuilalt.
Dragostea este o pasăre
care își face cuib în tine
ca să te învețe să zbori,
apoi uită zborul,
uitându-se pe sine în tine,
împletind la nesfârșit inele de aer.
În vremurile medievale, puţini oameni puteau citi. Prin urmare, existau menestrei şi trubaduri populari care spuneau poveşti despre zei, eroi şi monştrii.
Citate şi Maxime:
Mozart este lumina suavă a soarelui. Antonin Dvorak
vezi mai multe poezii de: Mihai1970
Detalii poezie:
Distribuie pe: