Denie cu clopote - Tudor Arghezi

Taci. Nu te mișca.
Din întunericul meu s-a deșteptat
Și zboară-n văzduhul înstelat
Acvila amintirii. O! nu turbura răsăritul.
De unde vine acvila albastră
De a crescut atât?
Mică-n cuib și fără aripi am lăsat-o.
Nu-s prin urmare-nstrăinat
Pe todeauna de trecutul meu.
Mai e nădejde, mai e mângâiere,
Mai colindă o umbră albă prin tăcere.
Norul ce mă răpise s-a spart!
Ploaie caldă! ploaie mănoasă !
Curgi, darnică, pe ogorul meu,
Din care morțile sufletului
S-au deșteptat.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.