De vreme ce ești - Alexandru Lungu

Parcă s-au săpat morminte
sus
deasupra caselor
mai sus
deasupra copacilor
și norii nu le pot ascunde
parcă a crescut o iarbă
de însingurare tristă
de pierzanie blândă
sus
deasupra lumii
mai sus
deasupra noastră
și secera lunii
n-o mai poate culca

Se face răcoare
o răcoare foarte ciudată
de vreme ce ești foarte departe
și totuși
aud umerii cum ți se zgribulesc
e ca și cum ar muri din senin
o pasăre ori o amintire
e ca și cum nu te-ai mai putea
întoarce în mine
tocmai în această noapte
în care toate duhurile
bune și rele
în călătorie se află
grăbind
spre fântânile lor visate
spre vetrele lor de pe urmă

Se face frig
un frig de înstrăinare
de vreme ce ești atât de aproape
și totuși
văd într-o zare pierdută
dincolo de conturul lucrurilor
părul tău sclipind
mântuit de orice îndurerare
întocmai unei frumuseți pierdute
într-un regn necunoscut
e ca și cum de mult am fi fost
cenușă ori nisip
și acum ne-am pierde graiul
pentru a ne topi împreună
într-o formă aproape perfectă
dar cât de rece
vai
e ca și cum nu ne-am mai putea
desprinde
unul de altul
tocmai în această noapte
în care toate lucrurile
în juru-ne
se simt tremurând de dorința
de a fugi din moarte
cât mai mult despărțindu-se.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Alexandru Lungu