Autor:Marin Mihalache
Adăugat de: marin.mihalache
sâmbătă, 03 martie 2018
Ca niște păsări într-o colivie Ne repetăm și nimeni nu mai știe. Cu cât stăm prad-acelorași ispite Cu-atât ni-s aripile mai tocite. Nu-i vina noastră vina e primară Când s-au iubit părinții-ntâia oară Și noi trăim același vechi păcat De-atâtea ori prin carne repetat. Din veac în veac fără ieșire Și fără loc de primenire Ne repetăm pe-aceleași oseminte Neputrezite-n cripte și-n morminte. Netulburate lumile se cern Redizolvând zăpezile-n infern Zăpezile, zăpezi pe care iată Nu le-am redat luminii niciodată Ci s-au topit în noi în fiecare De-atâta repetată-ntunecare.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
După Rusia, Ucraina este cel mai mare stat din Europa.
Omul. Maimuţa care şi-a vândut blana, încrezătoare în viitorul industriei textile. Valeriu Butulescu
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Detalii poezie:
Distribuie pe: