De-a lungul - Georg Trakl

Struguri tăiați și secare.
În toamnă și pace cătunul sărman.
Răsună înr-una ilău și ciocan,
Râs în porfir de frunzare.

Rujele, albul copil cu ardoare
De pe garduri le vrea.
De când am murit, știi cumva?
Va răsări disc negru de soare.

Roșu, mic pește în baltă;
Frunte, cu teamă în sine căzând;
Seara, la geam, vânt susură blând,
Orgă ce-albastru tresaltă.

O dată, secret, se mai vede
Stea și sclipire, puțin.
Mamă cu groază pe față, și chin;
În negură negre rezede.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.