Dați drumul armăsarilor de lapte -
să spargă-n mlaștini cerul incolor!
Mai este-o țară. Curcubeie-n noapte
o picură din unghiile lor.
Mai este-o țară - turlă suverană
cu țigle-ndîrjite sub polei.
Ce-i plîns aici, acolo este rană.
Mînia mea-ncolțește-n bulbul ei.
Acolo-n joaca lor copii cît munții
smulg àripile-acvilelor de foc
roind ca mușița în jurul frunții,
și rîd, și nu se satură de joc.
Cînd nevăstuicile încep să țipe
și lunile se scutură de foi,
acolo scripeți suri înalță clipe
suflîndu-le ca nouri peste noi.
Acolo flori din putrede bocale
împrăștie trufie, nu miros.
Acolo tună fluvii verticale.
Acolo aerul e fioros.
Dați drumul armăsarilor!... Severe,
noptoase crupe saltă la oblînc,
ca pe-o tipsie zuruind de mere,
un viscol alb de cranii din adînc.
Distribuie: