Da, e lung - Tudor Arghezi

Drumu-i lung până la Jii,
Fără tați, fără copii,
Ce rămâne sunt flăcăi
De scutec și de copăi.
Casele, cătunele,
Colea, câte unele,
Au rămas ca niște babe,
Vinete, scâlcii și slabe.
Fetele îmbătrânite
Nu mai știu să se mărite.
Pe flăcăi i-a luat pe sus
Și i-a dus și i-a tot dus.
I-a furat o vijelie
Peste negura pustie
Și i-a dus, i-a răsucit,
Până li s-au risipit,
Zvârcoliți de-a-ndoasele,
Zgârciurile, oasele.
Ce fu asta, om cu fața,
Cel împleticit în ceață?
Cârja-l ia de subsuoară,
Îl întoarce și-l doboară,
Făt-Frumos era frumos:
I-a căzut falca de jos.
L-au mâncat pe jumătate
Toate rănile spurcate.
A scăpat ciuntit și mut.
Brațele și le-a pierdut,
Doar genunchii, calea, valea,
S-au strâmbat ca alte alea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.