Cuvânt înainte - Tudor Arghezi

În anii nouă sute șapte,
Ca din senin, în marte, într-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Și din Flămânzi, și Stănilești, văpaia.

Și s-au aprins, de-a latul țării, mii
De lumânări și de făclii,
Ca la un Paște și o Înviere.
Facle, și vipii, și-opaițe stinghere.

Cum e-n biserică, la noi,
Un mugure de foc, ca un altoi,
Pe vârful unui fir de lumânare,
În sfeșnic la icoane și-n altare,

Așa din sat în sat, se-ntinse
Văpaia grânelor aprinse,
Ca flacăra-ncepea să joace
De-a rândul pe pătule și conace.

Era să fie sărbătoare,
Sau slujba de înmormântare?
Urlau și câinii-n haite la năvală.
Ajută, Doamne, țara-i în răscoală.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi