O,spune-mi tu suflet,de ce iar mâhnirea
alegi să o ții strâns legată la piept,
Când Cerul aleargă să-ți dea fericirea
de ce nu te bucuri? Eu asta aștept !
Cum cerbul dorește izvorul de apă,
Așa te dorește-al meu suflet,stingher...
În nopți cu lumină când luna se-adapă
din fântăna de stele legată de cer.
Și-n zile senine,când soare străluce
mai viu,mai frumos și mai blând,mai curat,
Un alb porumbel,o veste aduce:
"Pe nori vine Domnul ! Al tău Împărat !"
Aleargă si Cerul! Își dă jos năframa
cu norii cei grei ce l-au împovărat,
Privind înspre tine,te-ascunde în Palma
Aceluia care,pe cruce-a răbdat.
O,spune-mi tu,suflet...Atunci când Iubirea
Te cheamă la ea cu glas blând și duios,
De ce nu te bucuri? De ce-alegi mâhnirea?
De ce întristat pleci privirea în jos?
Cum cerbul dorește izvorul de apă,
Așa te dorește-al meu suflet,stingher..
O,Doamne...mai dă-mi iar din Apa curată!
Hai suflete..speră ! Privește-nspre Cer !
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
O poezie cu iz psalmic, foarte frumoasa! M-a dus cu gandul la Psalmul 103: ”Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui!”
Dealtfel, Apostolul Pavel ne si indeamna: ”Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”
Fii binecuvantata, Dana!
andreionthepoetry miercuri, 27 mai 2020
vezi mai multe poezii de: danab
Detalii poezie:
Distribuie pe: