Către pace - Nichita Stănescu

Mă uit în urmă, asupra vârstelor mele,
asupra trupurilor ce le-am înșirat
în sus,
ca pe un stâlp ce sprijină
cerul cu soare la mijloc.
E-un trup de copil ce ține în brațe
un trup de adolescent,
e un adolescent ce ridică pe umeri
un trup de bărbat.
E-un trup de bărbat ce ține pe frunte
tălpile scorojite ale unui bătrân,
e-un bătrân cu mustața-ngălbenită
de tutun,
ce sărută pe gură
fantomele norilor,
cerul albastru, universul negru.
Viața aceasta a mea, ca un stâlp,
o dărui să sprijine bolțile voastre, la nunți și la nașteri,
și chem îndrăgostiții să-și cresteze
pe el numele lor,
închis în conturul unei inimi mari,
străbătută de o săgeata
a luminii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.