Când inima-mi de dor nebună
Răpusă-i pe al dragoste-i altar
Eu trupu-ţi de mătase şi de jar
Din setea de iubire-l sărut sub clar de lună
Iar noaptea-n care-ntâi tu mi te-ai dat
Nu poate fi decât miracol neuitat.
Te strig mereu de-atunci, îţi chem al tău sărut
În braţele-mi de flori, în cuibul de iubire ,
Nebun de pasiune, nebun de fericire
Eşti poate tot ce am... eşti tot ce am avut....
vezi mai multe poezii de: ALBERTO
Detalii poezie:
Distribuie pe: