Cornute, negre călugărițe

Autor:Cornelia Cristea


Adăugat de: Cornelia Cristea

duminică, 09 iunie 2024

Lucioase păduri de fagi...
Se topește aerul plictisit de atâta zbor printre coji;
O adiere se toropește-n vânt,
și verdele-mi șoptește în graiul uluit al amețitoarelor frunze;
Îmi pare totul întâlnit în clarul de oglindă
al fântânilor argintii și văd cum se adapă
din mine cornute, negre călugărițe.

Ascult atingându-se-ntre ele rămurele
atât de crude încât simt seva cum țâșnește
printre gene.
Mi-e umbletul înșiruit pe poduri de argilă albă
precum pana unei păsări halucinante.

Se disipează-n briză fiicele luminii devorând
curcubeie ce-și ondulează focurile;
Eu, delirul unui paradis pe-o aripă de pasăre
prăfuită, contemplu zei de ceață
în grădini cu lilieci albaștri.


vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.