Nu s-a întâmplat nimic deosebit cum se aşteptau
o simplă întâlnire formală,
de unde fiecare a plecat dezamăgit.
Iluzia şi-a pus amprenta pe fiecare întâlnire,
bucuria revederii a devenit străină
ca într-un templu închinat altei credinţe
în care există smerenie amestecată cu îndoială.
Sufletul meu părea neliniştit
ca un animal care simte o temere
şi priveşte cu nedumerire în toate părţile
fiind gata de ripostă.
Ochii-mi caută cu foame lungul străzii,
se opresc la câte o femeie cu pas hotărât
şi o acoperă ca pe un simbol
care trebuie ţinut ascuns în inimă,
după care şi iubita capătă alura dorită
păşeşte prin tine grăbită
corabie spre port.
vezi mai multe poezii de: flavius
Detalii poezie:
Distribuie pe: